Fragment în avanpremieră | Andrei Dósa, „Multă forță și un dram de gingășie”

(…) mi-a plăcut foarte mult la Câmpulung. Rezidenţa mi-a oferit spaţiul mental de care aveam nevoie pentru a putea scrie fără întreruperi. M-am simţit extrem de privilegiat. Rareori mi s-a întâmplat să mă pot rupe cu totul de micile probleme cotidiene pentru a mă dedica aproape exclusiv scrisului şi cititului.

Andrei Dósa este unul dintre cei patru câștigători ai Burselor și rezidențelor de creație literară inițiate de Cărturești cu sprijinul Pro Patrimonio și Asociația Maria.

La capătul perioadei de rezidență desfășurată la Vila Golescu, în Câmpulung Muscel, Andrei Dósa a finalizat romanul Multă forță și un dram de gingășie, aflat în curs de apariție la Polirom, și ne oferă o mică surpriză de primăvară: un fragment în avanpremieră.

Multă forță și un dram de gingășie (fragment)

„La început, inima nici nu poate fi numită inimă. Mai întâi are loc un proces complex care permite formarea inimii tubulare. În săptămâna a cincea de sarcină, prin diferențiere rapidă, apare inima, care în această etapă seamănă deja foarte mult cu inima unui adult. Activitatea cardiacă e vizibilă încă de pe acum la ecograf. Pe scurt, maturizarea biologică înseamnă trecerea de la o inimă foarte mică la una de adult, de mărimea unui pumn. 

Maturizarea emoțională e cu totul altă poveste, ca să nu mai vorbim de cea spirituală. Masa de protoplasmă, corpul de amibă își schimbă fără încetare forma. La maturitate, sufletul suferă în continuare mutații; poate fi observată existența unor modele de mișcare, un ritm care se încadrează în anumiți parametri. Dar uneori se întâmplă ca totul să dea pe dinafară ca un vulcan. Atunci, cel în cauză devine un bebeluș de fier încins, nimeni nu-l mai poate atinge. Și nici el nu mai poate să atingă pe nimeni. Emoțional, majoritatea ducem în continuare o existență haotică și după ce împlinim optsprezece ani. Barba și mușchii nu sunt o garanție. Finețea pielii și genele lungi, linia plină a pieptului, șoldurile nu sunt nici ele o garanție. 

Corpul a început să mi se schimbe în jurul vârstei de paisprezece ani, dar până pe la douăzeci am fost un băiat cu față de bebeluș, plin de coșuri și cu privirea blândă. Între douăzeci și douăzeci și cinci, mi-am păstrat o parte a trăsăturilor copilăreşti, dar am scăpat treptat de coșuri. După douăzeci și cinci, trăsăturile masculine ale feței au început să devină mai clare. La treizeci și patru, sunt un bărbat cu constituție atletică şi trăsături bine definite. Nimeni nu m-ar mai putea confunda cu un adolescent.” 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.