O actualizare a puterii si frumusetii memoriei, care fixeaza adincimea si imaginile unui limbaj al disparitiei. Un inventar al substituirilor, transpus intr-un discurs autoreferential si tehnologic, dar si o meditatie asupra nostalgiei, asupra liniilor de fuga care pot distorsiona modelul, insinuindu-se ca forme aparent distincte, particulare spre o afectivitate pastrata in permanenta drept reper inevitabil.
Instalatia este o carte despre sfirsitul copilariei, despre adolescenta si despre dragoste.
„De multe ori m-am intrebat cum va arata in literatura adolescenta celor care s-au nascut in anii ’90. Pe cea a douamiistilor am perceput-o mai ales ca pe o lunga secventa in care personajul principal cutreiera fara tinta un cartier cu reguli aspre si batai. Cei de dupa ei, si cred ca Alex e unul dintre cei mai coerenti, sint in ipostaza omului incarcat cu legaturi si fire electrice (vezi Serban Savu). De la periferie, detasati, fac posibila conectarea. Ingroapa firele si le monteaza in tablou pentru aprinderea instalatiei.” (Andrei Dosa)
„Daca poetii minimalisti din ultimii ani incearca adesea sa triseze subtil decupind din real aspectele lui violente (i.e. maximale), Alex Vasies risca prin pariul total pe placiditate. Nu e vorba insa doar de o inregistrare cu intensitate scazuta a datelor realului si a dinamicii «deplasarilor atomice», ci de un mult mai subtil proces de asceza: un ghid fara emfaza de How to disappear completely in spatele texturii realului.” (Alex Goldis)