Cartea Stefaniei Mihalache are precizia celor mai sofisticate ecografe de ultima generatie, care pot reda cu finete ce se intampla pe dinauntrul corpurilor, tesuturilor, mintilor legate intre ele prin cordoane nevazute. Cu simturi inzecite si puteri nefiresti, neinfricata, cinica si hiperprotectiva, asa cum toate fetele devin atunci cand se transforma in mame, Stefania fixeaza in limbaj o aventura greu de formulat, cea a maternitatii.
Svetlana Carstean
Poemele Stefaniei Mihalache mi-au amintit de o carte celebra a Orianei Fallaci, Scrisoare catre un copil nenascut: aceste versuri sunt construite dintr-un aliaj aparent imposibil, acela dintre teroarea in fata necunoscutului si o duiosie de neexprimat. Scriitoarea reuseste cu subtilitate sa evite abordarea radicala, separata a oricareia dintre cele doua senzatii. Cartea ei e o capsula a timpului ce contine un mesaj adresat acelor potentiali Oameni desprinsi din aliajul amintit. Vocea acestor poeme este cea a omului aflat in contact cu miraculosul, cu Sacrul in plina desfasurare.
Bogdan-Alexandru Stanescu
Colectia de poezie VORPAL este coordonata de Svetlana Carstean. Vorpalul e arma absurda, dar eficienta si impecabila, care apare in poemul Jabberwocky din Alice in Tara oglinzilor. Arma uneori jucausa si periculos de inteligenta.